„Și încă vreo patru pe prietenie”, recunoaște Ion Dumitru într-un interviu uluitor despre lumea fotbalului românesc din anii 70. De aranjamente nu scăpau, după cum veți citi mai jos, nici măcar derby-urile Dinamo – Steaua.
Episodul de astăzi din serialul „Blaturile fotbalului” îi dă cuvântul unui fotbalist uriaș: Ion Dumitru. Emblematic pentru Rapid și Steaua în anii 60-80, socotit unul dintre cei mai buni jucători ai fotbalului nostru, Liță poartă în spate și bagajul unui număr uriaș de povești și legende țesute de suporteri. În episodul de săptămâna trecută am relatat cum Constantin Teașcă, antrenorul Stelei în sezonul 1974-1975, le-a adus unor jucători-simbol ai roș-albaștrilor, Liță și Iordănescu, acuzația că vindeau meciuri. Interviul de față confirmă, fie și în parte, suspiciunile. Blaturi, bani negri, antrenori puși de poeții de curte ai regimului și dați afară de jucători, miniștri care-i pedepseau pe fotbaliști trimițându-i să dezgroape morți, totul se regăsește într-un dialog în care acuzațiile, explicațiile și scuzele se amestecă, uneori, aproape incoerent. -Domnule Dumitru, regretatul Teașcă vorbește, în cartea „Păpușarii”, despre blaturi pe care dumneavoastră și Iordănescu le făceați în sezonul 1974-1975… -Dom’le, Teașcă a fost omul sistemului! Adrian Păunescu, Dumnezeu să-l ierte, și Eugen Barbu, care a murit și el, veneau și-l impuneau pe Titi Teașcă antrenor la cluburile mari. -Și la Dinamo, la Craiova, la Steaua? -Și la Galați! Peste tot.
„Eu l-am dat afară pe Teașcă de la Steaua!” -Sunteți acuzați, dumneavoastră și Iordănescu, de faptul că nu voiați să jucați. -Nu că nu voiam să jucăm… Teașcă a dat versiunea lui, ajutat foarte mult de Dan Claudiu Tănăsescu. Spunea că nu știm niciunul să batem penalty. I-am zis: „Bate dumneata!”. Băga mâna în gheată să ne arate. Păi, dacă bagi mâna în gheată, n-ai nicio șansă să ne înveți pe noi! Teașcă a venit la o echipă bine organizată și a construit fântână arteziană în cabină. A început să înjure pe toată lumea și să-i facă pe toți… Ne jignea pe toți, spunea că nu știe nimeni fotbal în afara lui. Ne-a cumpărat pixuri și caiete și a făcut ședință despre fotbal. La un moment dat, din 40 de jucători, dormeau 35! L-a prins pe Țiți Dumitriu: „Ce faci, mă?”. „Păi, bre, nea Titi…”. „Ieși, în p… mă-tii, că nu-ți place fotbalul!”. După o lună rămăsese cu cinci inși la pregătire! Deci, nea Titi n-avea nicio legătură… Revolta mea și a lui Iordănescu a fost că am văzut că nu are dreptate. -Luați bani, împreună cu Iordănescu, pentru a trânti meciurile? Un 1-3 cu Dinamo, în Ghencea, și un 6-2 ciudat cu Galați, tot acasă… -Teașcă avea ce-avea cu Dumitru, nu cu Iordănescu. Venea și ne ținea în ședință câte o oră și jumătate. Îi spuneam: „Nea Titi, lasă’ne, dracu’, în pace, că ne-ai înnebunit, hai să mergem la antrenament, că am obosit!”. Sau ne spunea că Steaua o să fie o stea în constelație… „Bre, nea Titi, jucăm cu Bölöni, spune-mi ce trebuie să fac, fratele meu, lasă-mă, dracu’, cu constelația dumitale!” Ce ne interesa? Și nu-i convenea. Mai ales că eu aveam intrare la ministrul Ion Coman sau Ion Gheorghe. El a fost convins că de la Steaua l-a dat afară Liță Dumitru. Și eu l-am dat afară, pentru că nu avea legături cu fotbalul! „Tovarășe colonel, a venit Galațiul, să le dăm meciul!” -Revenind… La jocul cu Galați, care trebuia „trântit”, spune că v-a scos din teren, ca să vă facă de râs. -El nu putea să mă scoată pe mine din teren. De la 2-0 pentru Galați, ministrul Coman a intrat în cabină și… Mie, Coman îmi spunea „Liță”. Când îmi spunea „Tovarășu’ Dumitru”, mă p… pe mine, înțelegi? -Era de rău… -‘ai de p… mea! Am dezgropat morți la Steaua! Eu cu Florică Voinea și cu Iordănescu! Am dezgropat morți la Steaua, la cimitirul Bellu! -Incredibil! Când asta? -Am dezgropat morți! Eu cu Florică Voinea și cu Puiu. Că s-a supărat ministrul pe noi! -Cine, Coman? -Da, Coman. Și îți spun și cu Galațiul cum a fost. Când a venit ministrul la noi, la cabină, la 2-0 pentru ei, și a spus: „Tovarășul Dumitru, alo, tovarășilor, vă rog să rețineți! Până mă sui sus, la tribună, să se facă 4-2! Dacă nu se face 4-2, dezgropați morți!”. Pe viața mea că așa a spus! Mamă-mamă… Și am ieșit, am făcut 4-2. La 4-2, pe cine a schimbat Teașcă? Pe Liță Dumitru! Ca să demonstreze la populație că Liță Dumitru a aranjat! Nu este adevărat! Era printre ultimele meciuri ale lui Teașcă. Ne săturaserăm de el. I-am spus colonelului Florescu, care era șeful secției de fotbal: „Tovarășe colonel, a venit Galațiul, să le dăm meciul!”. „Băi, sunteți nebuni, dați-vă dracu’ de tâmpiți!”. Nu era aranjamentul meu, la mine a ajuns… N-am fost eu cel care a aranjat, dar mi-au spus și mie și i-am spus colonelului Florescu: „Uitați, așa, așa…”. Mi-a spus: „Sunteți nebuni, nu încercați așa ceva, că intrați la pușcărie!”. Totuși, majoritatea jucătorilor au complotat și au spus: „Pierdem meciul!”. Dar când am văzut 0-2 – Galațiul erau slabi de tot – și cum s-a comportat lumea atunci, am ieșit afară după pauză și în cinci minute, zece minute, cât a durat, că ministrul s-a dus pe jos înapoi, la tribuna oficială, s-a făcut 4-2. Atunci l-a scos pe Dumitru. Trebuia să ies, că era antrenorul meu. Dacă eu rămâneam la Steaua, nu apuca Teașcă să scrie Păpușarii! Dar am plecat la Timișoara… De ce nu a scris de Iordănescu rău de tot? -De ce? -Păi, Iordănescu era la Steaua, de-aia!
Meciul trosnit a fost cu Farul, la ei. Dar eu cu Iordănescu n-am fost cei mai slabi de pe teren Liță Dumitru despre singurul meci despre care spune că l-a „trosnit” pe bani la Steaua Am dezgropat morți la Steaua! Eu cu Florică Voinea și cu Iordănescu! Am dezgropat morți la Steaua, la cimitirul Bellu, că se supărase ministrul pe noi! Liță Dumitru despre furia ministrului Coman, când steliștii erau prinși cu aranjamente Eu, personal, am plecat de la Steaua pentru aceste combinații! Eu m-am certat cu Iordănescu pentru că meciul ăla de la Târgoviște a fost așa cum a fost… Liță Dumitru despre titlul pierdut în 1980, în ultima etapă
Radu Nunweiller, omul de legătură -Revenind la meciul cu Galați… Omul cu geanta de bani stătea între soțiile a doi fotbaliști înrudiți… -Deci… Banii n-au fost la nicio nevastă, banii… Știa și colonelul Florescu de ei, nu era vreo problemă să fi stat la vreo nevastă… Nevastă-mea nici nu venea la meciurile mele! Teașcă a fost un vagabond și a mințit de-a rupt! Deci, eu nu am fost un trosnitor! Eu am luat o singură dată bani pentru un joc, iar celelalte, încă vreo patru, am făcut mai mult pe prietenie, altceva, nimic! -La ce meci ați luat bani? -N-am mai trosnit în continuare, pentru că, dacă aș fi făcut‑o, mi-ar fi fost rușine de oameni. Dar aici am fost obligat. -Dar la ce meci a fost pe bani? -Pe bani a fost o dată, cu Farul. Atât! -Și celelalte… Cum, pe prietenie? Adică veneau ăia și… -Eu eram prieten cu Radu Nunweiller. Eu jucam contra lui Dinamo. Împărțeam banii cu Radu. Câștiga Radu, îmi dădea primă mie. Câștigam eu, îi dădeam primă lui Radu. Eu nu am fost un trosnitor, că dacă eram un trosnitor… Mi-am văzut de treaba mea. „Cum se procedează de obicei…” -Păi, și atunci, de unde v-a ieșit faima asta?
-Ce faimă? -De „trântitor”. -Am pierdut cu 4-0 la Târgoviște (n.r. – în 1980, titlu pierdut la golaveraj în fața Craiovei). Păi, să-l întrebi pe ministru, pe cine a vrut să bage atunci în pușcărie, după Târgoviște? -Pe cine? -Întreabă-l tu. Eu nu mai eram la Steaua când… Eu, personal, am plecat de la Steaua pentru aceste combinații! Întreabă-l pe Anghelinei! Eu m-am certat cu Iordănescu pentru că meciul ăla de la Târgoviște a fost așa cum a fost… Am intrat în cabină și i-am înjurat pe toți și le-am spus că meciul cu Timișoara îl vom pierde sută la sută, după ce-i bătusem cu 7-0! -Când le-ați spus? -Înainte de meciul de la Craiova. După meciul de la Târgoviște. Dar nu mă întreba pe mine. Întreabă-l pe ministru (n.r. – Constantin Olteanu). Să spună. De ce i-a dat afară pe Iordache, pe Marin Florin, pe cine-a mai fost? Eu plecasem de la Steaua. De ce i-a dat afară? El, mare ministru, nu era în stare… L-a chemat pe Marcel Răducanu și l-a băgat în sperieți, de a rămas ăla în străinătate. E un sclerozat. N-am nici o treabă. N-am vândut la Steaua decât un singur meci! Atât! Restul, ce spune el… Cu Târgoviște, Liță Dumitru a plecat din cauza asta de la Steaua! N-a trântit Iordănescu, n-a trântit Iordache, n-a trântit Florin Marin, n-a trântit nimeni, pe mine nu mă interesează nimic! E treaba lor ce-au făcut! -Și la meciul ăla „trântit” cu Farul… -La ei acasă… Am mâncat bătaie. Dar eu cu Iordănescu n-am fost cei mai proști de pe teren! -Cum s-a făcut? -Cum se procedează de obicei! „Un singur meci! Altceva, nimic, nimic!”
-Steaua nu mai avea miză… -Nu mai avea importanță. Farul, dacă bătea, se salva de la retrogradare. Un singur meci! Altceva, nimic, nimic! Pot să spună ei ce vor. Eu n-am fost un trosnitor, eu am jucat fotbal adevărat. Am făcut marea greșeală că am plecat de la Steaua. Dacă nu plecam de la Steaua, nu avea nimeni… Și cariera mea fotbalistică era alta. Și ca antrenor, de asemenea era alta. Dar, plecând la Timișoara, și la Timișoara n-am jucat decât un an și jumătate în Divizia A… În timpul ăsta m-au bombardat Claudiu Tănăsescu și Teașcă în ziare. Numai vagabond și trosnitor și nenorocit… Eu nu am trosnit nicio Cupă la Steaua, eu am jucat numai la superlativ și sunt mândru că am jucat la Steaua și că am avut conducători ca Olteanu numai trei luni, pentru că nu avea nicio legătură cu fotbalul. După aia am plecat, și mare greșeală am făcut. Că l-aș fi convins că am valoare. Am plecat de la Steaua să le demonstrez că eu duceam echipa în spate. Și, culmea-culmilor, le-am spus: cinci ani după ce plec nu mai fac nimic, și așa a fost. Și mai am mândria asta, că dintre toți fotbaliștii care au fost la Steaua, numai Liță Dumitru a fost ales de două ori consecutiv cel mai bun fotbalist al campionatului. -Bine… -Am vrut să scriu o carte și eu, mă-nțelegi? Dar eu nu știu să scriu o carte. M-am tot rugat de unii și de alții. De ce nu apare cartea asta? Să scriu și eu de Teașcă, de Eugen Barbu, de Tănănescu, de toată lumea! Și meciuri trosnite de echipa mea, când eram la Steaua!
Eu eram prieten cu Radu Nunweiller. Eu jucam contra lui Dinamo. Împărțeam banii cu Radu. Câștiga Radu, îmi dădea primă mie. Câștigam eu, îi dădeam primă lui Radu Liță Dumitru despre blaturile „pe prietenie” cu Dinamo
„Meciul cu Târgoviște l-a vândut toată echipa”
Fost ministru al Apărării în perioada 1980-1983, generalul Constantin Olteanu mai este încă supărat pe Liță Dumitru pentru faptele sale la Steaua. Demnitarul replică dur: „Meciul de la Târgoviște l-au vândut toți! Toată echipa! Au pierdut cu 4-0 pentru a câștiga Universitatea Craiova campiÂonatul la golaveraj”.
Un sâmbure de adevăr pare să fie, însă, în pledoaria lui Liță: „Cu Iordănescu am avut discuții. Fusese contactat de la Târgoviște. N-a informat clubul din proprie inițiativă, eu am fost anunțat de cei de la Contrainformații că primise un telefon de acolo. L-am chemat și l-am întrebat, mi-a confirmat că-l sunase unul, Ionescu, dar mi-a spus că a fost o discuție oarecare. N-am avut însă elemente concrete, așa că am oprit ancheta. Dar după acel episod am schimbat aproape toată echipa. N-avea niciun rost să continuăm așa”.
Olteanu are și alte nemulțumiri: „Să explice Liță cum a jucat în finala de Cupă pierdută cu Poli și cum a plecat la ei a doua zi! M-am trezit cu telefon de la Timișoara, de la primul secretar Petre Dănică. Mi-a spus: «Tovarășe Olteanu, îl am lângă mine pe Liță, vă rog să-i dați dezlegarea pentru Poli!». L-am avertizat că Liță e cadru militar și jucător sub contract cu Steaua și că, dacă nu se întoarce de urgență, va fi declarat dezertor. Până la urmă, l-am lăsat să plece, am făcut schimb de jucători, dar le-am spus: «L-ați luat pe dracu’ în casă!». Ce-a făcut Liță acolo, se știe… Le-a luat banii și atât”.
Iordănescu fusese contactat de la Târgoviște. Eu am fost anunțat de Contrainformații. Pe urmă am schimbat toată echipa Constantin Olteanu, ministru al Apărării între 1980 și 1983 Să spună ministrul Olteanu! De ce i-a dat afară pe Iordache, pe Marin Florin, pe cine-a mai fost? Eu plecasem de la Steaua. De ce i-a dat afară? Liță Dumitru despre felul în care Steaua a pierdut titlul în 1980
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER